Dacă evreii sunt poporul ales, atunci exemplul Israelului în politica externă ar trebui urmat, nu?
Dacă evreii sunt poporul ales, atunci exemplul Israelului în politica externă ar trebui urmat, nu?
Astfel România ar putea identifica un pericol prezumtiv în producția mare de smochine a Albaniei (al 13-lea producător mondial de smochine) și să atace această țară.
Smochinele sunt pe de-o parte nocive la diabetici, și au și un efect laxativ. Dacă smochinele albaneze vor invada piața românească vor produce un dezechilibru social major: românii se vor căca pe ei, și nu oricum, ci dulce!
Ori chestia asta nu este prevăzută în PNRR. Da, să se cace pe ei, dar în niciun caz dulce, ci acru amar, conștientizând astfel cât de nociv a fost comunismul. Ideal pentru democrația de rit nou, ar fi să nu se mai ușureze de loc, pentru că oricum nu au după ce se ușura, conform celebrul dicton latin al lui Clitoris: “Ho cacato? No! Ma perché? Perché niente mangiare…!”
Atacul ar urma să se efectueze în valuri. Primul val ar fi cel al înjurăturilor la distanță. Al doilea val ar putea fi să ne batem nervoși cu pumnii în piept, pentru ca în al treilea val să le dam lovitură finală scuipâdu-i cu semințe.
Dacă Albania va riposta, facem ca Israelul, fugim repede la Americani și acuzăm un genocid, cerând ajutor. Trebuie să aibă americanii vreun portavion prin Mediterana.
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
