Iată ce scria marele Eugen Ionescu, din Occident, pentru revista Viața Românească, în perioada premergătoare războiului (1938–1939), mesaj care îl face să fie un profet a ceea ce am văzut și vedem că se întâmplă:
„Ideile de libertate, dragoste și caritate universale au fost compromise de cei care le-au speculat, tocmai împotriva libertății, a dragostei și a carității. Niciodată nu se vor demasca îndeajuns bancherii și politicienii democrației, individualiștii mediocri, șantajiștii presei (…) clasa profitoare care strigă: noi suntem spiritul, libertatea, religia, democrația!
Și au fost crezuți. Dar li s-a răspuns: Voi, spiritul, patriotismul, democrația?! Atunci, lucrurile acestea sunt rele.
Și fiindcă tot aceiași continuau să strige: noi suntem înfrățirea universală (nu era decât promiscuitate universală), libertatea (nu era decât libertatea de a fi în mizerie), democrația (și nu era decât plutocrația și demagogia), alții din altă parte le-au strigat: Atunci, universalitatea, libertatea și democrația sunt lucruri rele.
(…) [T]icăloșii pseudo-democrației… nu vor fi niciodată destul de pedepsiți pentru compromiterea în ochii oamenilor a valorilor eterne; Ei sunt vinovații confuziilor de azi… Iar puterile subterane, spiritul rău… au știut să folosească admirabil această confuzie…”.
ISTORIA SE REPETĂ.
Există un pattern pe care îl identificăm aici, acum in 2025:
Niciodată nu se vor demasca îndeajuns bancherii și politicienii democrației, individualiștii mediocri, intelectualii publici și șantajiștii presei de azi (…) clasa profitoare care strigă: noi suntem spiritul european, libertatea, religia, democrația!
Și au fost crezuți. Dar li s-a răspuns: Voi, spiritul european, libertatea, religia, democrația?! Atunci, lucrurile acestea sunt rele.
[T]icăloșii pseudo-democrației, adică ai regimului hibrid… nu vor fi niciodată destul de pedepsiți pentru compromiterea în ochii oamenilor a valorilor eterne; Ei sunt vinovații confuziilor de azi… Iar puterile subterane… au știut să folosească admirabil această confuzie…Clasa intelectuală publică – teoretic purtătoare de memorie națională si instrumentalizare a acestei memorii in contemporaneitate – a avut, în lumea noastră de azi, o singură sarcină reală, numai una: CA ISTORIA ASTA SĂ NU SE MAI REPETE.
Atât.
Și iată unde suntem azi.
Autor: Paul Dragos Aligica
