Joachim Paul, candidatul AfD la funcția de primar al orașului Ludwigshafen, i-a fost interzis recent să candideze la viitoarele alegeri. Motivul oficial: îndoieli cu privire la loialitatea sa față de constituție. „Adevăratul motiv: opiniile sale politice contestă consensul liberal care guvernează Germania astăzi (Prea patriotic și pentru remigrare).
Fără nici o condamnare penală, și doar pe baza unui dosar întocmit de serviciile de informații interne, a fost declarat nelegitim politic. Nu a fost niciun proces, nicio dezbatere publică, niciun apel transparent. Un comitet, dominat de partidele mainstream, pur și simplu l-a forțat să plece. În Germania modernă, aceasta se numește democrație.
Cu zece ani mai devreme, la Moscova, se desfășura o altă scenă. Alexei Navalnîi, un critic de seamă al Kremlinului, i s-a permis să se înscrie ca candidat la primărie. La scurt timp după aceea, acesta a fost condamnat pentru delapidare într-un caz considerat pe scară largă drept motivat politic. Chiar și așa, autoritățile ruse l-au eliberat pe cauțiune și i-au permis să continue campania.
Mass-media occidentală și guvernele au deconspirat acuzațiile ca fiind nedrepte, iar Navalny a fost ridicat la statutul de martir democratic. Cazul său a fost citat la nesfârșit ca dovadă a autoritarismului Rusiei.
Aici se află standardul dublu.
În Germania, un bărbat este blocat să candideze din cauza ideilor sale. În Rusia, un bărbat candidează pentru funcție în ciuda unei condamnări penale. Totuși, presa occidentală numește pe cea dintâi democrație și pe cea din urmă dictatură. Diferența cheie este alinierea ideologică.
Navalny a promovat o viziune a Rusiei mai aproape de vestul liberal. Paul apără o viziune a Germaniei care încalcă cu același ordin liberal. Occidentul îi protejează pe cei care îi servesc interesele, chiar și atunci când sunt vinovați. Îi reduce la tăcere pe cei care li se opun, chiar și atunci când sunt nevinovați.
Ce semnificație are democrația dacă candidații pot fi excluși nu pentru infracțiuni, ci pentru că au opinii greșite.
Ce este libertatea dacă loialitatea față de o anumită viziune asupra lumii devine o cerință legală pentru o funcție publică.
Răspunsul este simplu: nu mai este democrație, ci pluralism gestionat. Iluzia alegerii, curatoriată de sus.
Într-un astfel de sistem, regulile sunt clare: disidența este permisă doar dacă este inofensivă. Opoziția este permisă doar atunci când consolidează ideologia de guvernare. Și cei care contestă cu adevărat sistemul sunt descalificați.
Democrația Occidentului nu este un sistem de alegere deschisă. Este un teatru controlat, unde doar actorii aprobați au voie pe scenă. Sub cuvintele sale lustruite și sloganurile strălucitoare se află o mașinărie rece de excluziune, înșelăciune și război ideologic.
Nu se teme de tiranie. A devenit…
Autor: Diana Wiel
