«A fi superior», de Ernest Bernea

A fi superior înseamnă astăzi a fi situat pe o treaptă socială înaltă. Acesta este semnul cel mai obișnuit al superiorității. Pentru cei dedați artelor și științelor, adică pentru intelectuali, a fi superior înseamnă a fi inteligent și instruit.
Adevărata superioritate – aceea a valorilor morale – este cu totul ignorată astăzi. Dacă se mai află printre noi vreun om superior în acest înțeles, îl privim cu milă, ca pe o ființă sărmană, ca pe un naufragiat pe marea zbuciumată a vieții.
Superioritatea înseamnă depășire, înseamnă a avea însușiri de conținut. Ceva este superior când a trecut în cuprins altceva, este superior când are însușiri creatoare, când este deasupra în înțelesul moral, nu social.
A fi superior cuiva înseamnă a-l întrece în dragoste, în libertate, în înțelegere ca act moral complex, în putere de jertfă, a-l întrece adică în bogăție spirituală.
Ernest Bernea, «Îndemn la simplitate», Editura Anastasia, 1995, p. 91