Chiar am ajuns să facem cultul unui marțafoi ce a spoliat țara și s-a murdărit de sângele unor personalități care chiar au iubit România?

La o postare de pe profilul lui Liviu Mihaiu am intrat recent într-o mică dezbatere legată de regele Mihai, prilej cu care am constatat din nou cu amărăciune că o versiune falsă a istoriei e luată de mulți drept realitate. Astfel, am ajuns să fiu perceput drept varianta tânără a unui „securist bătrân”, fiindcă nu-i cânt ditirambi majestății sale. Totuși, comentariul pe care l-am lăsat acolo consider că ar trebui lecturat de cât mai mulți compatrioți, astfel că îl postez și aici:

Acum, eu zic că nu trebuie să fii securist ca să disprețuiești trădătorii de țară, milogii, mincinoșii și hoții, iar Mihăiță fix asta a fost. Există numeroase dovezi care arată că:

1. Regele Mihăiță NU a fost forțat să abdice, nici măcar nu mai voia să revină în România după nunta reginei Elisabeta, l-a convins Churchill, apoi a început să negocieze: cât îmi dați ca să plec? A fost o înțelegere care a implicat bani, bunuri, rentă. Știți ce ar fi făcut un rege demn? Se lega cu cătușele de birou și nu părăsea țara. „Mai bine un mormânt în România, decât un palat în străinătate”, asta ar fi afirmat un rege demn. Dar cum să ceri demnitate unde nu a existat vreodată, în familia regală!?

La o săptămână după ce a abdicat, de „supărare” a plecat la New York să facă shopping pe Fifth Avenue (artera cu cele mai scumpe magazine la vremea aia). Deși a fost lăsat să plece cu ce a vrut, după a mai cerut un pic, iar singura nemulțumire la adresa comuniștilor a fost că i-au transmis că nu vor să renegocieze.

2. A încasat lunar 10.000 de dolari de la toate regimurile comuniste care au condus România până în 1989. Ceaușescu a suspendat plățile cu câteva luni înainte să moară. Fostul său secretar personal, Constantin Boștină, a confirmat asta recent în cartea sa de memorii, dar nu a fost singurul. Mare disident anticomunist era regele Mihai când mergea lunar la bancă să încaseze stipendiul de la comuniști.

3. În cele 4 decenii curse de la abdicare, NU a manifestat niciodată vreo poziție publică împotriva regimurilor comuniste. Românii sufereau – în închisori în timpul lui Groza și Dej, de frig și de spaima Securității în timpul lui Ceaușescu, dar Mihăiță era bine mersi, trăia dolce far niente pe banii României condusă de comuniști. Avea autoritatea de a da interviuri, de a protesta, de a manifesta empatie și solidaritate, de a amenda public erorile și ororile regimului socialist-totalitar. N-a făcut NIMIC.

4. A falsificat istoria ca un porc ordinar. După 1990 a venit în țară să ceară pomană, retrocedări de casteluri și terenuri. Casteluri ce fuseseră construite cu banii României, că n-au venit Carol și Ferdinand cu ele în bocceluțe. Practic, regele Mihai nu s-a întors să ofere ceva, ci să mai ia, să ceară cât mai mult. La fel ca tatăl, Carol I, pe care mareșalul l-a scăpat de gloanțe și l-a ajutat să fugă cu un tren burdușit cu averea României, Mihai a spoliat acest popor. Nevastă-sa nu a știut o boabă de română, nu mai vorbim de faptul că ea nu a fost regină, căci abdicarea lui s-a produs înainte să se însoare. A urât România, nu voia să audă de țara asta. Dar noi, ca fraierii, o alintăm „regina Ana”. Care regină?

5. Că vorbeam de mareșal, despre mareșal chiar Mihăiță a spus: „A fost un mare patriot!”. Aici a avut dreptate. Cine l-a ajutat pe scursura asta mică să o aducă pe mă-sa în țară, când Carol o voia moartă sau în exil? Mareșalul. Ce a primit drept răsplată? Execuția.

Și, ca să mai vorbim un pic de ISTORIA REALĂ, mareșalul negocia pacea cu englezii când a fost arestat prin lovitură de stat (drept mărturie stă jurnalul său). Mihăiță a negociat cu rușii, iar din cauza sa România a fost tratată ca țară învinsă, a avut pierderi uriașe. Bulgaria și Croația, care au rămas alături de nemți până la Nürenberg, au fost tratate mai bine de Aliați și au avut mai puține pierderi pecuniare și de vieți decât a avut România prin 23 august. Nimeni nu respectă trădătorii. Cu dușmanii te lupți, aliații îi protejezi, dar pe trădători nu dă nimeni doi bani. Pacea pe care o negocia mareșalul implica ieșirea României din război. În schimb, Mihai a transformat România într-o curvă.

6. Familia sa, la fel ca el, reprezintă pietre atârnate la gâtul României. Când a murit Scursura Sa Regală, trântorii săi urmași s-au milogit de premierul Tudose să îi lase să rămână pe daiboj în palatul Elisabeta și să nu le taie stipendiul. Deși li s-a retrocedat Castelul Peleș, ei nu vor să-l administreze, l-au „închiriat” statului român, care plătește un morman de bani pentru întreținerea sa, iar veniturile ajung în buzunarele proprietarilor. Păi e corect așa!? Oamenii ăștia ar face orice pentru a evita o zi de muncă cinstită în viață. Pomanagii la cravată.

Înainte de a protesta cu privire la cele enumerate mai sus, vă asigur că aici am expus faptele, fapte, nu teorii, nu conspirații (las mai jos referințe). Dacă ne apucăm să intrăm în ipoteze și conspirații, ajungem la lucruri mult mai grave. În aceste condiții, mi-e greu să înțeleg cum ar putea cineva să facă apologia unui astfel de om, a Scursurii Sale Regale, Mihai I al 3.14ZDII MĂ-SII.

Din cauza lui, România e mult mai săracă. Nu a contribuit cu nimic la dezvoltarea acestei națiuni, la bunăstarea acestui popor. Da, am avut regi ce au iubit și au ajutat România să se dezvolte, să progreseze, Carol I, Ferdinand. Dar Mihăiță și tatăl său? Ignobile personaje, pete rușinoase pe istoria României. Am mai numit și cel mai mare parc în „onoarea” sa, una din multele decizii imbecile luate de Firea.

Chiar am ajuns să facem cultul unui marțafoi ce a spoliat țara și s-a murdărit de sângele unor personalități care chiar au iubit România? Hai să-i ridicăm și lui Petru Groza o statuie atunci, să redenumim Parcul Cișmigiu în Parcul Ana Pauker. Bleah!

Într-o lume unde istoria ar fi studiată, nu falsificată, regele Mihăiță nu ar avea loc nici măcar la lada de gunoi, maxim la latrină. În schimb, fiind în România, avem ditamai parcul numit în (dez)onoarea sa. O dejecție umană. Mi-e silă!

Autor: Dinu Popescu