Greu la deal, şi greu la vale,
Nu-s bucate, nu-s parale,
Toţi sunt ififlii,
Negustorii n-au afaceri,
Preoţii n-au cununii,
Moaşele n-au faceri.
„Biruri noi!” guvernul strigă,
Iar ţăranul: „Mămăligă!”…
Nu-s parale, nu-s:
Ce mai plănuiţi palate
Şi oraşe ca-n Apus!
Ştiţi voi ce-i la sate?
Lanurile-s părăsite:
Nici imaş nu-i pentru vite,
Apele-au secat.
Goi, flămânzi, copiii zbiară.
Gospodarii au plecat
În lume, să ceară…
Nu mai are cum ţăranul
Din pământ să scoată banul,
Vouă să vi-l dea.
Foametea de pe la sate
Va să vie să mai stea
Şi-n cele palate!
