Proclamaţia de la Iaşi a domnitorului Alexandru Ioan I Cuza către naţiune, din 11 decembrie 1861, aduce oficial la cunoştinţă că:
„Unirea este îndeplinită.
Naţionalitatea Română este întemeiată.
Acest fapt măreţ, dorit la generaţiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante şi s-a înscris în datinile Naţiunilor.
Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre prin înţelepciunea poporului şi a condus Naţiunea către un falnic viitor.
În zilele de 5 şi 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur Domn.
Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie.
Vă iubiţi Patria, veţi şti a o întări.
Să trăiască România!”
Iaşi, la 11 decembrie 1861.
Alexandru Ioan I
Dimitrie Ghica, preşedintele Consiliului de Miniştri din Valahia şi ministru Dinăuntru
Apostol Arsachi, ministrul Trebilor din Afară.
Alexandru Plagino, ministrul de Finanţe.
Ioan Gr. Ghica, ministrul de război.
Gheorghe Văleanu, ministrul Controlului.
Scarlat Fălcoianu, ministrul Justiţiei.
Alexandru C. Moruzi, preşedintele Consiliului de Miniştri din Moldova şi ministru al Finanţelor.
Ioan N. Cantacuzino, ministru de Interne şi ad-interim la Justiţie.
Alexandru A. Cantacuzino, ministrul Cultelor şi Instrucţiei Publice.
Leon Ghica, ministrul Trebilor din Afară.
Constantin N. Şuţu, ministrul Lucrărilor Publice
Citește și:
Nicolae Iorga despre Alexandru Ioan Cuza: „Țara era totul pentru dânsu”
A mai fost iubit Cuza-Voda până la fanatism – un fanatism care se pastrează și până astăzi pentru vitejia lui. Că a fost fără îndoială un viteaz, unul din cei mai buni viteji: niciodată nu i-a păsat de dânsul, de tronul său, de sănătatea sa, de viata și chiar de reputația sa. Tara era totul pentru dânsu, țara pe care a întemeiat-o, pe care a știut să o represinte cu demnitate și pe care a putut s-o părăsească fără blestem. Astfel de viteji nu se formează prin niciun exemplu nicio lectură: ei se nasc. Ferice de țara care ajunge să-i aibă în fruntea sa, căci, altfel, viteazul vegetează fară folos pentru dânsa într-o situație care-l impiedică de a avea înrâurirea binefăcătoare asupra mersului poporului! (Citește mai departe…)
