Marcel Guguianu, un sculptor remarcabil al artei moderne

Sculptorul Marcel Guguianu s-a născut la 26 iunie 1922, în localitatea vasluiană Bârlad. Tatăl său a fost vestitul cofetar Ioan Guguianu. Aici a urmat cursurile şcolii primare şi o parte a celor secundare, pe care le-a terminat, ulterior, la Galaţi. A început studiul sculpturii în anul 1933, la Şcoala de Arte şi Meserii. Între anii 1941- 1945, a frecventat cursurile Academiei de Belle Arte din Bucureşti, la clasa lui Cornel Medrea.

A fost profesor de desen şi caligrafie la şcolile din Bârlad (Liceul «Gh. Roşca Codreanu», Liceul Comercial de băieţi, Liceul Industrial de băieţi). În perioada 1954-1956, a fost consilier restaurator pentru monumente istorice şi de artă la Iaşi.

În 1956, s-a mutat în Bucureşti.

A fost atras în special de sculptura monumentală. A realizat ansambluri statuare, busturi în bronz şi marmură reprezentând mari personalităţi ale culturii şi ştiinţei (scriitori, poeţi, savanţi, actori).

Recunoaşterea artistului s-a concretizat prin amplasarea lucrărilor sale în spaţii deschise (parcuri, grădini publice) sau închise (muzee şi teatre), în colecţii particulare sau publice din ţară, dar şi din Europa (Italia, Iugoslvia, Danemarca, Olanda, Franta, Germania, Grecia), Canada, Japonia, Statele Unite ale Americii, America de Sud etc.

Dintre lucrările sale pot fi menţionate: «Dalila», «Auroră şi amurg», «Timpul şi Clio», «Neutralitate», «Selene», «Antineea», «Meditaţie», «Salomea», «Pieta», «Victorie», «In memoriam», «Maternitate», «Armonie», «Extaz», «Eminescu», «Nostalgie», «Ciocârlia», «Clio», «Luchian», «Tors», «Concorde», «Remember», «Iudith», «Selen».

Începând cu anul 1948, a participat, cu lucrări de sculptură la toate expoziţii anuale, bienale şi de grup din România, precum şi la festivaluri tradiţionale, simpozioane şi bienale internaţionale de artă plastică, ce i-au adus recunoaşterea unanimă.

Marcel Guguianu a semnat peste 20 de expoziţii personale, vernisate în România (1949, 1973, 1975, 1976, 1993, 1996) şi în străinătate (Danemarca-1976, Italia-1978, 1979; San Marino-1981; Franţa-1983; S.U.A.-1989, 1991-1997). În anul 2007 a avut loc retrospectiva Marcel Guguianu, la Sala Dalles din Bucureşti.

A participat la simpozioanele şi bienalele de artă plastică desfăşurate în fosta Iugoslavie (Arandelovac-1972, 1980; Belgrad-1979), Italia (Napoli-1973, 1983), Ungaria (Budapesta-1978), Franţa (Paris-1984, 1985, 1986, 1989), Brazilia (Sao Paolo-1985), Olanda (Amsterdam-1988), Turcia (Ankara-1991), Belgia (Mechelen-1991), SUA (Washington-1992, 1993, 1994, 1996; New York-1992, 1993), Spania (Sevilla-1992).

De-a lungul timpului, i-au fost conferite prestigioase premii şi distincţii naţionale şi internaţionale, dintre acestea putând fi menţionate: «Placheta de onoare» a Bienalei din Napoli (Italia-1972); «Placheta de onoare» a simpozionului internaţional Arandelovac (Iugoslavia-1972); «Diploma Senne» a Academiei Internaţionale Pontzen (1973), Diploma Benemerenza (1975), Palme D’Or (1975), toate trei din Napoli; «Placheta de onoare» şi «Medalia de aur» a Republicii San Marino (1981), Premiul I la concursul «Nissida D’Oro» (Napoli, Italia-1983).

În 1956, Marcel Guguianu a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici, din 1972 a fost membru al Academiei Internaţionale de Cultură, Arte şi Ştiinţe de la Pontzen, Italia, iar în 1995 a devenit membru al diviziei de cultură a Băncii Mondiale, căreia i-a donat sculptura «Ciocârlia». Aceasta este realizată din bronz şi se află la Fundaţia «John F. Kennedy» din Washington, SUA.

În 1997, la sfârşitul anului 2002 şi la începutul anului 2007, maestrul Marcel Guguianu a donat Muzeului «Vasile Pârvan» din Bârlad o importantă parte a creaţiei sale, precum şi obiecte personale (ordine, medalii, diplome pe care maestrul le-a obţinut în timpul carierei), pe care a dorit să le lase spre păstrare oraşului în care s-a născut şi a copilărit.

În aprilie 2011, a fost lansat Albumul de grafică şi cugetări «Marcel Guguianu – Mărturii despre artă şi viaţă», îngrijit de Lucia Valentina Stanciu, care cuprinde peste o mie de aforisme, cărora li se adaugă 150 de schiţe alb-negru şi color. Publicul iubitor de artă îl descoperă pe creator aşa cum este el – sculptor, grafician şi gânditor. O noutate pe care a adus-o volumul a fost publicarea, în premieră, a autoportretului pictat al sculptorului (realizat în anul 1994, la Iaşi), pe coperta albumului.

Marcel Guguianu a fost declarat cetăţean de onoare al municipiului Bârlad în 1997. La 27 iunie 2006, a devenit cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti.

La 11 iulie 2002, cu ocazia aniversării a 80 de ani de viaţă şi peste 60 de ani de activitate, pentru deosebitul său talent sculptural, pentru întreaga sa activitate artistică şi didactică, pentru contribuţia personală la conservarea şi restaurarea patrimoniului naţional, Marcel Guguianu a fost distins de către preşedintele României cu Ordinul Naţional «Steaua României» în grad de cavaler. Doi ani mai târziu, la 3 noiembrie 2004, sculptorul a fost decorat cu Ordinul Naţional «Steaua României» în grad de Ofiţer, iar în iulie 2009, preşedintele României i-a conferit Ordinul Naţional Steaua României în grad de Comandor, „în semn de înaltă apreciere” şi pentru „contribuţia remarcabilă la dezvoltarea patrimoniului cultural românesc şi mondial”.

Marcel Guguianu a încetat din viaţă la 12 iunie 2012. Sicriul cu trupul neînsufleţit al maestrului a fost depus la capela Cimitirului Bellu Ortodox din Capitală, iar mai apoi a fost transportat în oraşul natal, unde îşi găseşte odihna de veci.
Ultima lui dorinţă a fost ca inima să-i fie scoasă şi să fie depusă în sculptura pe care a creat-o, «Rugăciune», la capătul Aleii Nemuririi, în curtea pavilionului expoziţional care-i poartă numele, din oraşul natal. Rudele sale nu au putut îndeplini, însă, această dorinţă.

„Arta nu e o modă, ci o eternitate”

Pavilionul «Marcel Guguianu» Bârlad, unul dintre puținele muzee de sculptor din lume 

Bârladul este recunoscut drept oraşul maestrului Marcel Guguianu, aşa cum Tîrgu Jiu este recunoscut drept oraşului lui Brâncuşi. Particularitatea constă în faptul că maestrul Guguianu este printre puţinii sculptori români de talie internaţională în cinstea căruia a fost construit un muzeu cu arhitectură gândită anume pentru a pune în valoare capodoperele sale.

În ţară sunt doar câteva muzee de sculptor, printre care Muzeul Jalea din Constanţa şi Irimescu din Fălticeni. Ceea ce-l face cu totul deosebit pe cel din Bârlad este că adăposteşte sub acelaşi acoperiş un planetariu ultramodern.

Ridicarea pavilionului muzeal s-a impus după 1997, anul în care Marcel Guguianu a donat muzeului bârlădean toate lucrările sale, inclusiv multe obiecte personale folosite în activitatea artistică. Singura condiţie pusă a fost de a fi expuse într-un muzeu care să-i poarte numele. Conducerea muzeului de la acea vreme a solicitat sprijinul Consiliului Judeţean Vaslui pentru realizarea acestui proiect.

„Mă alătur stădaniei vrednicilor bârlădeni de pe meleagurile Tutovei, pentru renaşterea Bârladului, cea mai năpăstuită urbe românească în ultimele şapte decenii”, scria Marcel Guguianu, în 1997, an în care a donat oraşului natal întreaga creaţie.

Pavilionul Guguianu este un punct de referinţă a Muzeului «Vasile Pârvan», instituţie care aniversează centenarul chiar în aceste zile.

 „Întregul complex muzeal Bârlad este un punct de atracţie pentru turişti, nu doar Pavilionul Guguianu. Muzee sunt peste tot, dar puţine oraşe din România au muzee ce au atins centenarul. Cât priveşte Pavilionul Guguianu, unicitatea acestui proiect constă în acea că arhitectura, întregul proiect, a fost anume conceput pentru a pune în valoare opera maestrului. Este important că s-a investit în cultură şi patrimoniul oraşului s-a îmbogăţit infinit mai mult prin donaţia făcută de Marcel Guguianu”, spunea muzeograful Nicoleta Arnăutu, fost director al muzeului bârlădean şi iniţiatoarea proiectului Pavilionul «Guguianu».

Acesta a fost deschis publicului larg în 2004. Aici sunt expuse câteva dintre lucrările remarcabile ale maestrului printre care «Ciocârlia», «Icaar», «Japoneza», «Cei 12 apostoli». Grădina muzeului găzduieşte alte lucrări din marmură, precum şi Memorialul, o construcţie din lemn şi piatră proiectată de sculptor, locul unde şi-a dorit să-i fie pusă inima după moarte. Nu s-a întâmplat acest lucru, portalul adăpostind simbolic inima maestrului.

„Publicul e încântat, mai ales cei care vin pentru prima dată. Anul trecut, în 2013, am avut aproape 5.000 de vizitatori, fără să-i luăm în calcul pe cei care vin la Observatorul astronomic. Avem mai multe spectacole de Planetariu, inclusiv filme de desen animat pe teme astronomice”, spunea muzeograful Ciprian Vîntdevară.

„Ei, chestia asta cu creația mă pune în încurcătură întotdeauna. Sunt în dificultate de câte ori sunt pus să răspund la întrebarea: ‘cum creez?’. Creația este ceva care… curge. De la o muzică bună, de la o vorbă bună. De la o îmbrățișare. Mă întorceam de pe munte, unde visam să întânesc Cosanzene… Poate chiar le și întâlneam, într-o altă dimensiune… Și le sculptam așa cum mi se arătaseră”

„Eram copil. La școală se făceau concursuri de desen. Tinerimea Română aduna premianții și le oferea o călătorie. Am ajuns în Oltenia și am fost primiți de mama Ecaterinei Teodoroiu. De departe îmi amintesc că l-am văzut pe Brancuși. Nu știam cine era. Ne-a spus profesorul Ion Rascanu, care ne-a însoțit: ‘Știți voi pe cine ați văzut?’. Mulți ani după aceea am ajuns și eu să mângâi lemnul…”