„Elita politică și economică e responsabilă de ereziile capitalismului care nu mai e în slujba societății și a democrației”

Revolta „vestelor galbene” din Franța este o luptă împotriva globalizării și mecanismelor acesteia, care îi fac pe cei bogați tot mai bogați, în vreme ce distrug clasa de mijloc. Cristian Mureșan, un român care locuiește la Paris, explică, într-un interviu pentru G4Media, că cei care protestează sunt cei direct afectați, „cei de la periferia marilor orașe, oamenii care au nevoie de mașini ca să ajungă la serviciu, care au acces slab la sistemele publice de transport (…) Oamenii cărora mondializarea economiei, concurența la nivel global le-a zdruncinat la propriu viețile”.

„Ei văd cum marile companii multinaționale evită impozitarea prin optimizările fiscale – legale, dar imorale. Or, pentru un om simplu, membru al clasei de mijloc, acest comportament e inacceptabil: el e cocoșat de taxe, în timp ce elita câștigătoare a globalizării reușește să le evite. Aici se rupe contractul social și democrația. Elita politică și economică e direct responsabilă de aceste erezii ale capitalismului care nu mai e de ceva vreme în slujba societății și a democrației”.

Rep: – Cine sunt francezii care au ieșit în stradă, nemulțumiții care au declanșat conflictul?
Cristian Mureșan: – Dreapta va spune ca sunt anarhiștii de extrema stângă care vor să doboare burghezia. Stânga va spune că la mijloc e extrema dreaptă, care vrea să “curețe” Franța. Or fi câțiva din ambele tabere, însa în stradă au ieșit masiv perdanții globalizării. Membrii clasei de mijloc, pe cale de dispariție, oamenii cărora globalizarea le-a periclitat slujbele, nivelul de trai și confortul comunității în care trăiesc. Sunt francezii din orașele mici și mijlocii de provincie și cei de la periferia marilor orașe, oamenii care au nevoie de mașini ca să ajungă la serviciu, care au acces slab la sistemele publice de transport. Ei sunt cei care au declanșat și Brexit-ul în Marea Britanie și au contribuit la victoria lui Donald Trump în alegerile din SUA. Oamenii cărora mondializarea economiei, concurența la nivel global le-a zdruncinat la propriu viețile.
Sunt oamenii pe care Hillary Clinton îi numea în campania electorală din 2016 „deplorables” (Declarația lui Clinton: „Trump supporter are a basket of deplorables: racist, sexist, homophobic, xenophobic, Islamophobic – you name it” – n.). Parizienii strâmbă din nas pentru că „les ploucs” le murdăresc bulevardele.

– Care sunt cauzele acestui conflict?
– Există două cauze principale. În primul rând, motivul economic: pentru acești oameni, deja împovărați de taxe, creșterea prețurilor la carburanți înseamnă la propriu o pierdere însemnată. Ei au nevoie de mașini, și o cheltuială în plus i-a enervat la maximum. Mai ales că ei văd cum marile companii multinaționale evită impozitarea prin optimizările fiscale – legale, dar imorale. Or, pentru un om simplu, membru al clasei de mijloc, acest comportament e inacceptabil: el e cocoșat de taxe, în timp ce elita câștigătoare a globalizării reușește să le evite. Aici se rupe contractul social și democrația. Elita politică și economică e direct responsabilă de aceste erezii ale capitalismului care nu mai e de ceva vreme în slujba societății și a democrației. Este evident că dacă mecanismele economice nu se schimbă din interior, perdanții mondializării vor răsturna masa în capul „deconectaților”. Vestul Europei și SUA produc încă bogății uriașe care nu mai ajung însă la clasă de mijloc care dispare statistic. Or, fără clasă de mijloc nu prea am văzut democrație și capitalism clasic.
A doua cauză ține de schimbarea culturală, societală, căreia i-au căzut victime. Pe lângă faptul că sunt victimele globalizării, acești oameni sunt tratați permanent cu aroganța insuportabilă a corectitudinii politice. Zilnic, li se spune că ceea ce fac și ce gândesc e greșit, că nu e bine să fii anti-migrație, că e incorect politic să mergi la biserică sau să poluezi cu automobilul, că viața lor în general nu mai e la modă. De aceea au aruncat în foc la proteste biciclete. Bicicleta e simbolul noii generații de câștigători ai globalizării care stau în centrul metropolelor.

– Înțelege președintele Emmanuel Macron falia dintre cele două Franțe?
– Da, o înțelege și o articulează, dar nu poate face prea multe la nivel național. Apariția lui Emmanuel Macron în politica franceză e un accident istoric, un mic stop în radicalizarea celor numiți de Hillary Clinton „deplorables”. Nu doar Franța, ci tot Vestul e rupt in două: pe de o parte, mica elită a câștigătorilor din globalizare, celebrii 1% din populație, și pe de altă parte, masa perdanților, nemulțumiților care da în clocot.

-Poate face ceva Emmanuel Macron pentru a restrânge această falie?
– Soluțiile nu pot fi găsite doar de Franța, ele țin de Uniunea Europeană. La nivelul UE trebuie găsite soluții pentru ca clasa de mijloc occidentală să redevină o forță. Globalizarea are doi câștigători: elitele occidentale și clasa de mijloc din țările emergente, mai ales China, India și dacă vreți state est-europene. Marele perdant e clasa de mijloc occidentală, care vede cum fabricile se relocalizează în statele emergente.
O altă soluție e cea aleasă de Donald Trump: războiul dus cu mijloace ne-ortodoxe împotriva Chinei. Pot UE și SUA să facă acest lucru, pot ele îmblânzi globalizarea? Pot cadra competiția la nivel global? Dacă nu găsim soluții, Vestul va exploda.

Citește și:
Rezultate ale capitalismului neoliberal
Regulile „jocului” economic și social nu sunt corecte. 
Discrepanța uriașă dintre cei puțini și bogați și cei 
mulți și săraci nu se datorează diferenței de valoare 
dintre aceste categorii, ci este rezultatul acestor 
reguli. „Scara valorilor” a fost distorsionată de cei 
care doresc menținerea statu-quo-ului, pentru a 
justifica această situație: banul a devenit măsura 
valorii omului. Cei care sunt dezavantajați de aceste reguli nu pot sa le 
schimbe, deci sunt condamnați la sărăcie. Este evident că trebuie schimbate 
regulile „jocului” economic și nu trebuie admis ca piața să decidă soarta 
oamenilor. Clasa de mijloc este afectată (nu ajutată) de aceste reguli de 
„joc” (neoliberalism, autoreglementarea pieței) (Citește mai departe...)