„Viu sau mort, eu nu voi fi învins niciodată!”
N-am început cariera de scriitor cu nici un fel de ambiţie literară. Am început să scriu din disperare că neamul meu, singurul în care am crezut şi pentru care am luptat, e pe calea pierzaniei, dezbinat şi jefuit de cotropitori invizibili, de care nu se ştie apăra. În ianuarie 1990, când Direcţia de contrainformaţii militare era desfiinţată din ordinul unor trădători de patrie, eu mi-am pierdut șefii. Mi-am trasat singur misiunea pe care o îndeplinesc de aproape opt ani.
Am refuzat mă declar învins, să sârut mâna care m-a lovit, să fac pace cu odioasele personaje ale circului din decembrie 1989.
Viu sau mort, eu nu voi fi învins niciodată! Acesta a fost crezul care m-a mânat în toţi aceşti ani cumpliţi pentru naţiunea română .
Când crezi cu tărie într-un Dumnezeu universal și etern, când simţi lângă tine spiritele luminoşilor strămoşi, nu te poţi închina nici unui invadator; lupţi înainte, după legi mai vechi decât timpul acestui pământ, mai vechi decât greşelile unor strămoşi pământeni. Chiar dacă ai vrea să renunţi, nu poţi; lupta este înscrisă în carnea şi sângele tău. În fiecare celulă a corpului e scris ordinul marelui strămoş zeificat:
Ridică-te şi luptă, om din neamul oamenilor!
După aceste legi cunoscute de puţini pământeni, am acţionat eu în aceşti ani. Asta explică şi unele rezultate aparent miraculoase și unele fenomene inexplicabile de care s-au lovit adversarii mei. Dincolo de ceea ce vedem şi simţim, dincolo de ceea ce ştiinţa cunoaşte, există o forţă mai presus de înţelegerea noastră, forţă care ocroteşte luptătorii singuratici pentru o cauză nobilă, cauza naţiunii proprii. În unele cărți am încercat să explic această forţă: Forţa Vie din Carpaţi, forţa vieţii eterne!
Cine a intuit despre ce este vorba, va apuca pe calea mea, va refuza jugul oferit de invadatorii străini şi de trădătorii din ţară. Desigur, va ajunge să simtă ce am simţit eu, să înţeleagă ce am înțeles eu. În această direcţie nu există iniţiere efectuată de un maestru om. Iniţierea se face de către invizibila forţă a acestui pământ, a acestei naţiuni.
Aceasta este calea luptătorului singuratic: Ridică-te şi luptă, om din neamul oamenilor!
Pavel Coruț, în 1998
Pavel Coruţ s-a născut în 17 iunie 1949 în satul Glăvăneştii Vechi din judeţul Iaşi. Tatăl, Gheorghe Coruţ, aviator pe frontul Est în al doilea Război Mondial a fost decorat cu Clasa Crucea de Aur pentru faptele sale de eroism. Brevetul care a însoţit aceasta decoraţie poartă cuvintele regelui de atunci Mihai I: „Eu, Mihai rege al României, celor de faţă şi viitori, sănătate! Dorind a răsplăti meritele sergentului aviator Coruţ Gheorghe”. Mama este descrisă de autor ca fiind: o femeie bine clădită, cu părul blond ca lumina Soarelui şi cu ochi albaştri, vitează, pregătită să înfrunte greutăţile unei vieţi conturate de sărăcie şi război. Având anumite concepţii aşa-zise păgâne mama planificase ca pe cel de-al treilea fiu să-l boteze Decebal, însă tatăl trece în certificatul copilului numele Pavel.
Şcoala generală – o clădire cu o singură clasă, o urmează în satul natal. În 1960 familia Coruţ părăseşte comuna Andrieşeni şi se stabileşte la periferia Iaşiului într-o colonie muncitorească. Clasele gimnaziale le finalizează într-o şcoală improvizată în această colonie – colonia Ciurea.
În 1963 este admis la Liceul Naţional «Mihail Sadoveanu» din Iaşi. În liceu îşi câştigă existenţa muncind cu normă la confecţionat lăzi pentru fructe.
În 1965 este unul din cei 400 de candidaţi admişi la Liceul Militar «Ştefan cel Mare» din Câmpulung Moldovenesc. Printre cei care au fost respinşi (din fericire am putea spune astăzi) a fost Ioan Petru Culianu, cel care va deveni ulterior discipolul lui Mircea Eliade. În liceul militar fiind influenţat de istoria rasei roşii îşi asumă porecla de Pedro Indianul. Educaţia în liceul militar nu îi lipseşte; printre cărţile din biblioteca liceului – unele interzise în acea perioadă, cum ar fi cele scrise de Octavian Goga şi Ion Minulescu îşi defineşte personalitatea şi cultul pentru ţară şi străbuni.
În 1967 este admis la Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri de Marină din Constanţa. Anul I îl urmează pe nava şcoală Mircea. Printre profesorii pe care i-a avut în această şcoală merită amintiţi amiralul Ilie Ştefan – comandantul şcolii şi comandorul Costăchescu – comandant de submarine în Al doilea război mondial.
Data de 19/20 august 1968, zi reţinută de istorie prin Invadarea Cehoslovaciei de către URSS, îi găseşte pe Pavel Coruţ şi colegii din liceul militar „înarmaţi de război şi cu steaguri de luptă” (cuvintele aparţin scriitorului) pregătiţi să protesteze împotriva agresiunii din Cehoslovacia.
În anul IV de studii Pavel Coruţ îşi cunoaşte prima soţie, împreună cu care va avea o fată.
În octombrie 1971 este chemat la Serviciul de Contrainformaţii pentru Marina Militară unde este anunţat despre posibilitatea de a fi transferat la Contrainformaţii Militare.
Cronologie
1967, 30 august – Şcoala Militară Superioară de Marină
1975 – scrie primul roman «Pământul durerii». După 10 ani arde manuscrisul acestui roman motiv pentru care acesta nu vede lumina tiparului.
1981-1985 – activează în spionaj la Direcţia de Informaţii a armatei ca ofiţer de relaţii externe
1985 – este avansat în funcţia de şef Birou Contrainformaţii în Direcţia Contrainformaţii Militare. În luna decembrie a acelui an în cadrul unei mese festive îşi exprimă anumite opinii în legătură cu activitatea şefilor motiv pentru care este luat în urmărire de către organele speciale ale statului.
1986-1989 – se conturează proiectul care va prinde viaţă peste câţiva ani seria Octogonul
1990 – este trecut în rezervă printr-un ordin semnat de Nicolae Militaru
1990 – lucrează ca gazetar la Telegraf, Naţiunea şi Expres Magazin sub pseudonimul Paul Cernescu
Operă
Cărţile scrise sunt publicate cu greu şi cu multă neîncredere la început, dar mai apoi sunt publicate în mai multe ediţii însumând câteva milioane de exemplare. Totalul cărţilor publicate depăşeşte cifra de 4 milioane de exemplare până în 2006, conform spuselor autorului.
Subiectele atinse de autor în aceste cărţi sunt diverse. Ficţiunea speculativă, istoria, metodele de autoeducare, psihologia aplicată, versurile, cultul strămoşilor, misterele lumii în care trăim, serviciile secrete sunt doar câteva din cuvintele cheie în jurul cărora gravitează întreaga operă a scriitorului.
Întreaga operă a scriitorului este împărţită în următoarele serii: Octogonul – romane construite din elemente de fantastic şi science-fiction, în prima parte a fiecărui roman, acesta dând şi titlul cărţii, urmat de un text ziaristic referitor la situaţia politico-sociala din România post-decembrie 1989; «Arta Succesului» – cărţile din această serie au ca subiect autoeducarea şi crearea unei personalităţi de succes prin elemente de psihologie aplicată; Romane de dragoste – romane în care personajele principale sunt „victime” ale sentimentelor, dar tot ele sunt cele care dau speranţă şi încredere eroilor imaginaţi; Poezii – versurile, o pasiune a tinereţii scriitorului, au fost incluse într-o primă fază în romanele din seria Octogonul, iar mai apoi au fost reunite în câteva volume de poezii.
În seria Octogonul pregătirea specifică de ofiţer în contraspionaj a scriitorului îşi spune cuvântul. Experienţa pe care a acumulat-o în timpul activării în serviciile secrete, îi oferă posibilitatea descrierii fidele a modului de viaţă, misterios, al spionilor. Prin cele trei personaje principale ale cărţilor din seria Octogonul, Petre Varain, Mihai Ursu, Laurenţiu Cremene, scriitorul subliniază importanţa celor care asigură securitatea informativă a unui stat.
Ficţiunea se împleteşte cu realitatea într-un mod subtil pe parcursul întregii serii, astfel că pe nebănuite alături de eroii cărţilor suntem provocaţi la o analiză rece a evenimentelor post-decembriste din România şi nu numai.
Originalitatea scrierii seriei Octogonul este asigurată de separarea fiecărei cărţi în două părţi: prima plină de ficţiune, în care naraţiunea faptelor eroilor este întrecută doar de realităţile neplăcute din România, iar a doua lipsită de orice fantezie, în care fostul şef al contraspionajului militar românesc, analizează evenimentele cotidiene şi propune diverse variante de investigare şi rezolvare a unor probleme de interes naţional.
Romane de dragoste
Cărţile din această categorie scot la lumină faţa nevăzută a fostului şef al contraspionajului românesc şi anume sentimentalismul. Să vii ca o părere …, Ne-om întâlni în Cer, Vara ultimei iubiri, Flacăra iubirii, Dragoste şi otravă, Iubirile unui marinar sunt cărţile în care scriitorul trece în plan secund problemele socio-politice a României, amplu dezbătute în romanele din seria Octogonul şi încearcă să surprindă antiteza dintre iubire şi ură specifică oricărei relaţii umane. Caracteristica principală a personajelor create de scriitor este caracterul puternic al acestora şi încrederea în forţele proprii pentru a-şi putea depăşii propriile condiţii. Cercetarea destinului şi oglindirea acestuia prin ochii personajelor este o constantă care poate fi regăsită în fiecare din romanele de dragoste scrise de Pavel Coruţ, iar drumul pe care trebuie să îl parcurgă fiecare din personajele întâlnite în aceste romane este unul sinuos plin de neprevăzut şi suferinţă.
Chiar dacă la o primă vedere scriitura lui Pavel Coruţ pare a fi pesimistă, iar personajelor create de acesta nu le rămâne altceva decât resemnarea, mesajul care rezidă din ansamblul romanelor scriitorului este unul puternic pozitiv fiind presărat cu idei optimiste şi îndreptate înspre speranţă. O dovadă în acest sens sunt chiar cuvintele autorului: Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranţele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorinţa de viaţă… Altarele din suflet se prăbuşesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credinţă şi veneraţie se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi şi nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuşi, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânţă de lumină, din care poate izbucni oricând, din nou, focul dragostei.
Poezii
Versurile sunt o mai veche pasiune a scriitorului, încă din adolescenţă dovedeşte o atracţie pentru compunerea poeziilor. În variantă publicată, Pavel Coruţ introduce versurile poeziilor sale în cărţile din seria Octogonul. Presărate printre rândurile romanelor şi fiind transpuse prin vocea eroilor cărţilor, versurile sunt o dovadă a caracterului romantic al personajelor dar şi al scriitorului. Scriitorul a ales ca versurile sale să fie şi o descriere a romanelor din seria Octogonul, în acest sens pe coperta 4 a fiecărei cărţi sunt introduse câteva versuri care sunt în directă legătură cu conţinutul respectivei cărţi precum şi cu titlul acesteia. De exemplu pe ultima copertă a romanului «Speranţele nu mor niciodată» a 42-a carte a seriei Octogon figurează următoarele versuri:
„Treziţi speranţele-n văpaie
Să ardă surde disperări!
Românii nu se încovoaie,
Nu rătăcesc sub negre zări.
Să ne-mbătăm, deci, din speranţe,
Să râdem să se-audă-n Cer!
Nu-i timp de jalnice romanţe,
Speranţele nicicând nu pier”
(Pavel Coruţ – Speranţele nu mor niciodată )
Mai târziu, datorită numărului mare de versuri publicate răsfirat prin diversele cărţi şi datorită unui feedback pozitiv din partea cititorilor, Pavel Coruţ hotărăşte să reunească versurile în volume distincte. Aceste volume sunt: Descântece din neamul Geto-Dacilor, Vraja nopţilor albastre, Cântece Daco-Române, Parodii politico-religioase.
Analiză mituri religioase
Eva n-a fost mama noastră
Marile secrete
Roman autobiografic
Un om
Activitate politică
În octombrie 1997 Pavel Coruţ a lansat doctrina vieţii româneşti, doctrina partidului
Pavel Coruţ – fondator al Partidului Vieţii Româneşti (PVR)
Imnul partidului este «Inima românului»; versurile sunt scrise de Pavel Coruţ şi interpretate de Daniel Avram. Imnul este disponibil aici.
În martie 2000 Partidul Vieţii Româneşti este înregistrat la Tribunalul Bucureşti. La alegerile din noiembrie 2000 PVR, într-un clasament al tuturor celor 71 de partide existente în acel moment, ocupă locul 16. În 2000 conducerea partidului refuză să intre în parlament pe listele PRM.
În 26 octombrie 2002 în cadrul forului de conducere al partidului Sfatul Naţional este propusă dizolvarea partidului de către fondatorul acestuia Pavel Coruţ.
Citește și:
Prieteni dragi, vă propun să lăsăm văicăreala și să căutăm soluții realiste la problemele foarte neplăcute care ne așteaptă în viitor. De unde știu că urmează o perioadă grea pentru majoritatea românilor? Când salariile și pensiile sunt înghețate, dar prețurile și tarifele la bunuri și servicii strict necesare cresc mereu, cum să trăim măcar la nivelul de acum? Când guvernanții nu dau semne că au înțeles această simplă regulă, ci se luptă în mod iresponsabil pentru funcții din partide, trebuie să le amintim ce obligații au față de noi și să-i forțăm să și le îndeplinească. Totul, cu mijloace legale și pașnice (Citește mai departe…)