„Lucrurile au fost ceva mai simple până la finele lui 2016, cât a fost guvernul Cioloș. După aceea, odată cu revenirea pesediștilor la putere, presiunile probabil s‐au înzecit. Obișnuiți să dispună de dregătoriile locale, deputații și senatorii din PSD au pornit asaltul. Acum aveau guvernul de partea lor. Cum de‐am rezistat încă un an și jumătate, e un mister pentru mine. Probabil preocupați de schimbarea propriilor guvernări și de „lupta cu statul paralel”, șefii cei mari – care împart prada – au uitat de Romsilva pentru o vreme. Consiliul de administrație a rezistat până în septembrie 2018, când bănuiesc că regiei i‐a venit rândul să fie folosită ca marfă pentru troc politic în luptele interne ale PSD.
Urmarea a fost previzibilă: revocarea a patru membri ai consiliului de administrație (exact atâția cât să poată crea o nouă majoritate de opinie), înlocuirea rapidă și fără motiv a directorului general (se va vedea că va câștiga procesul în contencios administrativ, sunt sigur) și numirea unui director interimar. Din cauza legislației nu se mai poate reveni la modelul numirii politice pentru postul de director general pentru că Romsilva e sub incidența ordonanței privind guvernarea corporatistă. Dar e liber la directorii de direcții silvice.
De curând, am avut și o exemplificare: direcția silvică Caraș Severin. Vechiul director a fost schimbat prin numire directă. Motivele? Who cares? Noul director a fost instalat, probabil o trâmbiță a PSD – în prezența unui deputat PSD și a prefectului județului. Ce treabă are deputatul cu o numire internă din Romsilva? Dar prefectul? Niciuna, vă spun eu. Romsilva nu este subordonată guvernului, nici măcar Ministerului Apelor și Pădurilor. Singura cale prin care statul își exercită controlul în Romsilva este prin intermediul consiliului de administrație, care e desemnat de minister și controlează actul managerial al directorului general al regiei. E adevărat, direcțiile silvice colaborează cu prefectura și primăriile, dar – atenție! – colaborează. N‐are nicio treabă prefectura cu procedura de instalare a unui director. Deci de ce erau oamenii ăia acolo? Ca să dea un mesaj: ăsta e omul nostru, noi l‐am pus, ca să știți că noi suntem la putere! Adio competență, adio meritocrație! Bine ați venit, pile de partid!
Doamna deputat a afirmat că noul director are tot sprijinul ei. Aș avea o curiozitate: sprijinul pentru ce? Că direcția silvică implementează un plan managerial pus la punct la nivel național, nu are nevoie de legi speciale, nu are nevoie de susținere separată în parlament. Și atunci sprijin pentru ce concret? Prefectul nu s‐a lăsat nici el mai prejos, a dat cu bâta‐n baltă cu vrednicie. Mai întâi l‐a lăudat pe fostul director, invalidând logica schimbării din funcție. Să trecem peste asta. S‐a avântat apoi să atragă atenția tuturor (majoritatea silvici) că rolul lor este să implementeze programul de guvernare. Pe bune? Cum, domnule prefect? Îmi puteți arăta cu degetul pe program care sunt punctele unde se implică activ Romsilva? Că eu știu doar de obiectivele stabilite de minister pentru consiliul de administrație – cascadate către directorul general și implicit întreaga regie – și ele n‐au nicio legătură cu programul de guvernare PSD, pentru că sunt formulate de guvernul Cioloș. Sau vă referiți la alte obiective, mai puțin oficiale? Cum ar fi eterna marotă cu lemnul de foc pentru populație, aia cu care toți politicienii aruncă praf în ochii oamenilor profitând de lipsa lor de informații? Pentru că am auzit, gurile rele vorbesc, că lemnul de foc e tare bun ca instrument electoral. Și probabil aici poate da o mână de ajutor și doamna deputat, că știe cum e cu voturile. Dar probabil că sunt doar răutăți gratuite, nu ar face politicienii PSD așa ceva, nu?
- Sorin Sfîrlogea, fost membru al Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor
