„Oamenii pot fi liberi când posedă pământ și/sau unelte”

1

John MedailleOvidiu Hurduzeu a publicat în Ziarul Financiar un interviu cu John Medaille, un cunoscut om de afaceri, economist, teolog şi profesor universitar american, autorul unei remarcabile cărţi de doctrină economică, «The Vocation of Business. Social Justice in the Marketplace», și semnatarul a numeroase articole pe teme de distributism şi teologie creştină. Considerat drept un lider al gândirii economice distributiste, John Medaille promovează această doctrină economică atât prin scrierile sale, cât și pe un blog de succes, «The Distributist Review».
Iată mai jos câteva fragmente:

„Ca să putem deosebi distributismul de socialism și de capitalism, trebuie mai întâi să descoperim diferențele dintre socialism și capitalism. Prima noastră constatare este că diferențele nu sunt mari, nici în practică, nici în teorie. La nivel teoretic, și socialismul, și capitalismul absolutizează proprietatea. Pentru unul ea este bună în mod absolut, pentru celălalt este răul suprem. La nivel practic, însă, această diferență contează prea puțin, deoarece în ambele cazuri proprietatea dispare în meandrele birocrațiilor publice și private. În practică, socialismul se transformă în capitalism de stat, „aparatcikii” devenind adevărații proprietari, iar capitalismul devine socialism privatizat, căci profiturile sunt privatizate, iar pierderile sunt socializate.
Proprietatea este relația economică de bază. Toate celelalte fenomene economice depind de modul de distribuire a proprietății. Puterea vine odată cu proprietatea, iar dacă știi cine posedă formele dominante de proprietate în societate, știi cine stăpânește statul. Fără democrație economică, democrația politică este limitată – asta în cel mai bun caz – sau e de-a dreptul o înșelătorie, în cazul cel mai rău. Prin proprietate înțelegem, desigur, „proprietatea productivă”, mijloacele de producție. Distributismul consideră că oamenii pot fi liberi doar atunci când în marea lor majoritate posedă pământ și/sau unelte. Putem vorbi de libertate economică doar în situația în care țăranul are pământ și mijloacele necesare ca să-l lucreze, mecanicul – propriile lui unelte, iar muncitorul din fabrică stăpânește o parte din locul său de muncă. Doar dacă există o astfel de libertate politică și economică, doar atunci putem vorbi de „piață liberă”.O asemenea libertate nu are numai un caracter moral, ea exprimă și o realitate economică: doar în condiții de libertate economia poate fi stabilă și prosperă pe termen lung, fără să depindă de intervenția masivă a statului.
Când economia este controlată de o elită, fie în numele unui grup difuz de acționari, fie în numele partidului și al poporului, nici acționarii și nici poporul nu vor avea de câștigat, ci doar elita, iar această elită va exercita întotdeauna administrarea în funcție de propriile ei interese. Comunismul s-a prăbușit deja, iar, in ultimii șaizeci de ani, capitalismul a depins de ajutoarele masive acordate de stat. Cu fiecare nouă criză a capitalismului, se mărește intervenția statului în economie, până când sistemul se va prăbuși sub propria greutate – un fenomen la care asistăm, se pare, chiar în momentul de față. Singurul mod de a deposeda elitele de putere este să le privezi de posibilitatea de a mai controla proprietatea. Acest lucru se va întâmpla, într-un fel sau altul, fie printr-o acțiune ordonată, fie în urma unui dezastru. […]

Distributismul este „agrarian” nu în sensul că vrea ca lumea să se întoarcă la țară (eu în mod sigur nu doresc asta), ci în sensul restaurării unei relații adecvate dintre oraș și sat. Orașul trebuie să se sprijine în primul rând pe regiunea rurală din jurul lui, pe gospodăriile țărănești învecinate. Acest fapt nu numai că întărește economia și cultura locală, dar este și eficient din punct de vedere economic. De exemplu, am aflat că, datorită sistemului de subvenții încrucișate cunoscut sub numele de „globalizare”, untul olandez este mai ieftin pe piața din Nairobi decât untul kenyan. Când țăranul bantu intră în competiție cu fermierul olandez, se petrec lucruri neașteptate, printre care o luptă acerbă pentru resursele locale, în continuă scădere, din zonele nesubvenționate. Din cauza privațiunilor tot mai mari, diferențele tribale tind să se exacerbeze, până ating nivelul unor confruntări sângeroase. Dar vina este oare a triburilor africane sau a unui sistem care le-a fost impus din afară? Cred că nu trebuie să mergem în Africa pentru a găsi situații similare, aceleași anomalii se pot întâlni la Cluj, Brașov sau București.

Nimic nu este mai romantic decât capitalismul de tip „laissez-faire”, un sistem mereu invocat, dar care nu a existat niciodată. Distributiștii pot să indice practici economice de lungă durată și larg răspândite, care au fost și sunt încununate de succes; capitaliștii pot să indice doar o ideologie, o poveste de adormit copiii.

Desigur, reglementările birocratice sunt în avantajul corporațiilor; pentru ele rezolvarea problemelor legislativ-administrative ocupă o mică parte din activitatea lor, pe când pentru micul întreprinzător aceasta constituie o imensă povară. Iată de ce rezultatul hățișului legislativ, indiferent de intenția sa, este de a proteja corporațiile în fața competiției create de întreprinderile mici și mijlocii, care sunt mai flexibile și mai eficiente. Intervențiile guvernamentale favorizează corupția și posibilitatea de a „fenta sistemul” fără a produce bunurile și serviciile necesare. Dacă răsplătești corupția, atunci, desigur, corupție vei avea. În cadrul marii corporații (care este un fel de stat socialist) există tot felul de oportunități de a avansa în carieră prin mijloace politice și nu prin mijloace productive.
În mod surprinzător, problemele se dovedesc ușor de învins odată ce oamenii își descoperă darul creației și al inițiativei, dat de Dumnezeu. În locuri unde distributismul a fost testat pe scară largă, o lungă perioadă de timp, precum în Mondragon (Spania), Emilia-Romagna (Italia) sau în firmele deținute de angajați din SUA și America Latina, oamenii și-au descoperit repede acest dar pe care Dumnezeu l-a dat în măsuri diferite tuturor. Același lucru este valabil pentru „fabricile fără șefi” din Argentina, unde muncitorii au preluat firme abandonate și au dovedit că pot să le administreze mai bine decât specialiștii în management. Odată ce vechile inhibiții și mentalități sunt înlăturate, altfel spus, odată ce problema culturală este rezolvată și se înfrânge rezistența statului, rezolvarea problemei economice devine foarte ușoară. […]

Formați frății economice de tip asociativ în domeniul producției, marketingului și comerțului cu amănuntul. Opuneți-vă intruziunii guvernului și cereți încetarea subvențiilor acordate marilor corporații. În ziua de astăzi, dispuneți de mai multe unelte productive decât vă închipuiți. În bucătăria în care faceți mâncare pentru familia dumneavoastră puteți să gătiți pentru muncitori. Există din abundență unelte mecanice; în fiecare cartier sau localitate există oameni cu unelte care s-ar putea uni ca să formeze întreprinderi productive pornind de la un foarte mic capital. Începeți cu puțin și creșteți. Odată ce veți fi descoperit că puteți să faceți lucrurile la scară mică, veți afla că puteți să le faceți și la scară mai mare, ba chiar că sunteți capabili să fabricați lucruri extrem de complexe.”

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.