Se apropie atingerea unui punct critic în relațiile SUA – China, identificat încă din 2016 de către planificatorii de război americani, într-un document al RAND Corporation intitulat «War with China: Thinking Through the Unthinkable» (https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR1100/RR1140/RAND_RR1140.pdf) comandat de Biroul subsecretarului armatei și realizat de Programul de strategie, doctrină și resurse al Centrului RAND Arroyo.
Raportul menționează că Centrul RAND Arroyo face parte din RAND Corporation, fiind un centru de cercetare și dezvoltare finanțat din fonduri federale și sponsorizat de către Armata Statelor Unite.
În paginile sale se regăsesc observații cu privire la faptul că puterea economică și militară a Chinei va depăși ireversibil SUA, iar centrul puterii globale se va schimba de la Vest la Est, creând un echilibru global de puteri nevăzut de secole. Fereastra unei asemenea oportunități, estimată să se închidă între 2025 și 2030, va permite americanilor să ducă un război regional și convențional cu China, preconizând un rezultat favorabil pentru Washington, care să-i asigure supremația asupra Asiei în deceniile următoare. Dincolo de această ocazie, America va pierde orice încercare de a stopa ascensiunea Chinei.
Conform unor rapoarte ale agenției de știri Xinhua din China, de pe data de 5 octombrie 2021, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe chinez Hua Chunying a răspuns întrebărilor jurnaliștilor referitoare la declarația omologului ei (Ned Price) din Departamentul de Stat al SUA cu privire la situația din Taiwan. Ned Price a declarat că Washingtonul este profund îngrijorat de activitatea militară a Chinei lângă Taiwan, care, potrivit lui, este destabilizatoare, plină de erori și subminează pacea și stabilitatea în regiune. Reacția înaltului funcționar de stat, Hua Chunying, a fost foarte tranșantă: „a venit timpul ca Statele Unite să nu mai facă declarații iresponsabile despre acest lucru, deoarece Taiwan face parte din China”. Potrivit acesteia, în ultima vreme, Washingtonul a întreprins în mod continuu diferite acțiuni negative constând în furnizarea de arme către Taiwan, precum și consolidarea contactelor oficiale SUA – Taiwan în sfera militară. În același timp, Hua Chunying a menționat că principiul First China formează nucleul politic al relațiilor sino-americane.
Preocuparea oficială a Beijingului NU este deplasată. Statele Unite au lansat recent planurile de a vinde arme către Taiwan în valoare totală de 750 de milioane de dolari. În plus, avioanele militare americane aterizează adesea pe insulă, în timp ce navele de război americane traversează în mod regulat strâmtoarea Taiwan.
La rândul său, în cadrul exercițiilor, China a simulat o primă lovitură îndreptată împotriva Taiwanului, implicând 52 de avioane de luptă, reprezentând cea mai mare demonstrație de forță a Beijingului în scopul confruntării sale cu țara insulară vecină.
Potrivit experților, în cazul unui conflict militar, China este capabilă să distrugă Taiwanul în câteva minute. În același timp, Statele Unite sunt cel mai important aliat al Taipei-ului, mai ales în ceea ce privește cooperarea în domeniul apărării. În acest sens, Washington exploatează în mod activ problema teritorială legată de insulă, ca o pârghie de presiune asupra Beijingului. În același timp, mențin în mod deliberat ambiguitatea cu privire la statutul Taiwanului, în timp ce încurajează în secret administrația de la Taipei să emită diferite declarații despre „independența” insulei, tot acest joc devenind extrem de enervant pentru oficialii de la Beijing.
Autoritățile chineze cred că o parte semnificativă a apelor internaționale din regiunea Asia – Pacific aparțin Republicii Populare Chineze. Iar aici, mă refer în primul rând la apele disputate cu Taiwan, Filipine, Vietnam, Malaezia și alte țări, Beijingul luând oficial măsuri în vederea consolidării controlului asupra rutelor maritime prin care trece o pondere considerabilă din comerțul mondial.
Pentru a-și demonstra forța militară, China a organizat o proiecție de putere fără precedent în apropierea Taiwanului, acțiune care a coincis cu cea de-a 72-a aniversare a creării Republicii Populare Chineze sărbătorită pe 1 octombrie.
În același timp, escaladarea aeriană de pe coasta Taiwanului s-a petrecut simultan cu declanșarea unui nou război al nervilor între China și India în munții Kașmir, Ministerul indian de Externe acuzând oficial Beijingul că a încercat să schimbe status quo-ul de-a lungul liniei de control de la Est de Ladakh (zonă de demarcație din apropierea graniței). „China continuă să desfășoare un număr mare de trupe și armament în zonele de frontieră. Ca răspuns la acțiunile chineze, forțele noastre armate au trebuit să contracareze masiv în aceste perimetre, pentru a se asigura că interesele de securitate ale Indiei sunt pe deplin protejate”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al țării, Arindam Bagchi. Potrivit diplomatului indian, China este pe deplin responsabilă de tensiunile militare de la granița cu India, din Ladakhul de Est. Declarația a venit ca răspuns la afirmațiile Beijingului conform cărora cauza principală a tensiunii în relațiile bilaterale a fost expansiunea New Delhi-ului.
Unii experți asociază izbucnirea actuală a controversei din Indochina cu situația din Afganistan, care a înrăutățit poziția strategică a Indiei în regiune. India se teme, la rându-i, că Pakistanul, fiind un partener apropiat al Chinei, va fi sprijinit într-o situație de conflict. De fapt, agravarea dintre New Delhi și Beijing se datorează în primul rând schimbărilor semnificative din regiunea Indo-Pacific, schimbări pe care Beijingul le leagă de schema ostilă a Statelor Unite în ceea ce privește încercările Washingtonului de a înarma QUAD-ul, un grup de patru puteri cuprinzând SUA, Australia, India și Japonia. În al doilea rând, un alt motiv de înrăutățirea a situației din regiune este reprezentat de anunțul din 15 septembrie 2021 al SUA, Australiei și Regatului Unit cu privire la crearea alianței militare AUKUS, alianță îndreptată clar și fără dubiu împotriva RPC.
Este evident faptul că „Inițiativa Belt and Road” (BRI) este o încercare pentru China de a diversifica rutele comerciale din Asia-Pacific, numai că americanii se pregătesc să le atace. Conductele care traversează Pakistanul, ca parte a Coridorului Economic China-Pakistan (CPEC) prin Myanmar, ar contribui la transportul hidrocarburilor către China din Orientul Mijlociu, fără a mai trece prin apele controlate de SUA. Cu toate acestea, rutele alternative sunt deja atacate. Separatiștii sponsorizați de SUA, care operează în provincia Baluchistan, în sud-vestul Pakistanului, atacă și ucid în mod regulat inginerii chinezi și distrug infrastructura. Spre exemplu, în iulie, BBC a raportat că 9 ingineri chinezi, care lucrau la proiecte CPEC, au fost uciși în cadrul unui bombardament. Grupurile de opoziție susținute de SUA au început apoi să atace investițiile chineze în Myanmar, de când armata a demis regimul clientelar american al țării condus de Liga Națională pentru Democrație.
Provincia chineză Xinjiang pare a fi, de asemenea, un moment critic, un punct de cotitură pentru BRI, deoarece se observă limpede că SUA promovează acolo separatismul. Recentul „tribunal uigur”, organizat de Congresul Mondial Uigur susținut de America, și-a propus să submineze în continuare eforturile Beijingului de a contracara separatismul armat sponsorizat de administrația Biden în Xinjiang, punând presiune internațională suplimentară asupra Chinei, în vederea implementării măsurilor de securitate necesare pentru prevenirea acestuia.
Atacurile continuate ale Washingtonului asupra BRI, construcția militară condusă de americani de-a lungul coastelor Chinei și războiul propagandistic pe care SUA îl duc împotriva chinezilor, reprezintă o cursă contra cronometru atât pentru Washington, cât și pentru Beijing. Casa Albă încearcă să creeze condițiile în care previziunile RAND, despre devastarea economică a Chinei în urma unui conflict convențional limitat în Asia de Est, pot fi transformate în realitate. Pentru regimul lui Xi Jinping câștigarea timpului și eludarea disputelor devin vitale pentru reușita transformării unei puteri economice, militare și politice de care are nevoie pentru a descuraja pe deplin orice astfel de conflict și pentru a-și asuma poziția de cea mai mare și mai puternică economie de pe Pământ. De bine, de rău, China are cea mai mare populație din lume – o populație harnică și bine educată, iar instituțiile ei de învățământ produc cu milioane mai mulți absolvenți de știință, tehnologie, inginerie și matematică decât SUA în fiecare an. Așadar, rețelele comerciale masive ale Chinei asigură economiei sale o mulțime de resurse. Inclusiv umane. Ar trebui să devină cea mai mare economie. Și doar un război de agresiune, ales să fie purtat de Washington, va opri acest lucru, știut fiind faptul că hegemonul planetar va renunța cu greu la poziția sa însușită fără niciun drept în urma distrugerii multor națiuni după cel de-Al Doilea Război Mondial. Faptul că SUA și-au ales momentul intrării în război (mai precis, la finalul lui, de aceea au doar 700 de mii de victime, comparativ cu rușii – 23 de milioane, sau cu China- peste 1 milion) și că dolarul american a devenit moneda etalon la nivel internațional, prin Acordul de la Bretton Woods, a contribuit substanțial la asumarea rolului de forță principală conducătoare a lumii.
China: Către „prosperitate comună”
Președintele Chinei nu a spus că guvernul are în vedere reducerea veniturilor celor mai bogați pentru a le da celor mai săraci, dar a pledat pentru „o guvernare mai bună și un echilibru mai mare în economie”, concentrându-se mai degrabă pe consumul de bază, ca multiplicatorul economic cheie, mai degrabă decât pe investițiile cu capital intensiv, care au stat la baza economiei, în ultimii ani (Citește mai departe…)
