«Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman»

«Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman» este un tablou celebru al pictorului rus Ilia Repin. Potrivit legendei din spatele picturii, cazacii l-ar fi înfruntat și sfidat pe „preamăritul sultan” într-un mod nemaivăzut de „uraganul ridicat de semilună”. „Rât de porc, cur de iapă, câine de măcelar, nemiruită frunte, futu-ţi pizda mă-tii. Iat-aşa ţi-au răspuns zaporojenii, parazitule! Nici porcii creştinilor n-ai să-i paşti! Aşa încheiem, că nu ştim cifre, nici calendar n-avem, luna-i în cer, anul e-n carte, iar ziua cum e la noi, aşa e şi la voi, aşa că să ne lingi la coi!”, i-ar fi scris cazacii sultanului.

Tabloul, de 3,58 pe 2,03 metri, a fost început în 1880 şi terminat abia în 1891. Repin a notat anii în care a lucrat la pânză în partea de jos.

Pictura a stârnit admirația și încântarea tuturor criticilor și pasionaților de arta. Chiar țarul Rusiei, Alexandru al III-lea, a fost teribil de impresionat de grandoarea și complexitatea tabloului, achiziționându-l imediat, contra unei sume exorbitante, 35.000 de ruble. Suma reprezenta la vremea aceea cel mai scump preţ plătit până atunci pentru o pictură rusească. De atunci şi până astăzi, tabloul este expus la Muzeul Rus din Sankt Petersburg.

Tabloul este născut dintr-o legendă și a născut la rândul său o altă legendă.

«Răspunsul cazacilor zaporojeni» este un tablou ce prezintă o scenă istorică din 1676, din timpul războiului ruso-turc. Scena înfăţişează un grup de cazaci zaporojeni care, potrivit legendei, i-au scris sultanului turc Mehmed al IV-lea o scrisoare. Cazacii zaporojeni trăiau în aval şi pe malurile râului Nipru și după ce i-au învins pe turci în bătălie, au primit, cu toate acestea, o scrisoare de la sultanul Imperiului Otoman în care le-a cerut să se supună stăpânirii otomane. Cazacii, conduşi de Ivan Sirko, i-au răspuns într-o manieră pe cât de curajoasă, pe atât de grosolană: ei au scris o scrisoare plină de insulte şi batjocură, parodiind titlurile atribuite sultanului și umplundu-l de epitete. Pictura înfăţişează strădania cazacilor de-a fi cât mai vulgari și batjocoritori. Pe vremea lui Repin, cazacii se bucurau de o largă simpatie populară. Însuşi Repin îi admira, spunând: „Tot ce a scris Nikolai Gogol despre ei este adevarat! Sunt nişte oameni sfinţi! Nimeni altcineva în lume nu are atât de înrădăcinate valorile libertăţii, egalităţii şi ale fraternităţii”.

Textul scrisorii sultanului turc către cazaci:

„Eu, sultan şi cârmuitor al Porţii Otomane, fiu al lui Ibrahim I, frate al Soarelui şi al Lunii, nepot şi vicar al Dumnezeului pe pământ, conducător al ţinuturilor din Macedonia, Babilon, Ierusalim, Egiptul de sus şi de jos, împărat al împăraţilor, domnitor al domnitorilor, excepţional cavaler, războinic de neînvins, epistat al pomului vieţii, neclintit gardian al mormântului lui Iisus Hristos, curator al Dumnezeului însuşi, speranţa şi alinarea musulmanilor, timorator şi mare apărător al creştinilor, vă poruncesc vouă, cazaci zaporojeni, să mi vă supuneţi de bună voie şi fără nicio împotrivire şi să încetaţi a-mi mai faceţi necaz cu atacurile voastre.”

Sultanul turc Mehmed al IV-lea

Conform legendei, răspunsul a fost un şir de insulte şi rime vulgare, parodiind titlurile sultanului și adresând epitete jicnitoare, un text care îi poate deranja pe unii cititori:

Textul răspunsului zaporojenilor către Mehmed al IV-lea:

„Cazacii zaporojeni către sultanul turc!

Tu, sultane, eşti un diavol turc, frate şi tovarăş al blestematei Satane, secretar al lui Lucifer însuşi! Ce fel de rege eşti, la dracu’, dacă nu poţi ucide un arici cu curul gol? Diavolul se cacă şi oastea ta îl mănâncă. N-o să ai tu, fiu de căţea, fii creştini sub oblăduirea ta. De armata ta noi nu ne temem, cu apa şi cu focul o să te înfruntăm, fute-o-ar toţi pe mă-ta!

Eşti bucătar al Babilonului, caretaş al Macedoniei, berar al Ierusalimului, sodomit de capre al Alexandriei, porcar al Egiptului mare şi cel mic, hoţoman al Armeniei, săhăidac al Tătariei, călău al Kameneţului, al lumii şi al împărăţiei de jos budala, al şarpelui perfid nepot şi al pulelor noastre bot. Rât de porc, cur de iapă, câine de măcelar, nemiruită frunte, futu-ţi pizda mă-tii.

Iat-aşa ţi-au răspuns zaporojenii, parazitule! Nici porcii creştinilor n-ai să-i paşti! Aşa încheiem, că nu ştim cifre, nici calendar n-avem, luna-i în cer, anul e-n carte, iar ziua cum e la noi, aşa e şi la voi, aşa că să ne lingi la coi!”

Semnează: Atamanul zaporojean Ivan Sirko împreună cu toată oastea zaporojeană.

Textul original (în limba ucraineană):

„Запорізькі козаки турецькому султану!

Ти – шайтан турецький, проклятого чорта брат i товариш і самого Люципера секретар! Який ти в чорта лицар коли голою сракою їжака не вб’єш? Чорт висирає а твоє вiйсько пожирає. Не будеш ти, сукин ти сину, синiв християнських пiд собою мати, твого вiйска ми не боїмося, землею i водою будем битися з тобою, распройоб твою мать.

Вавілонський ти кухар, Македонський колесник, Ієрусалимський бровирник, Олександрійський козолуп, Великого й Малого Єгипта свинар, Армянська свиня, Подолянська злодiюка, Татарський сагайдак, Каменецький кат, і всього світу і підсвіту блазень, а нашого Бога дурень, самого гаспида онук і нашого хуя крюк. Свиняча морда, кобиляча срака, різницька собака, нехрещений лоб, мать твою в’йоб!

Отак тобі козаки відказали плюгавче! Невгоден єсі матері вірних християн! Числа не знаєм бо календаря не маєм, місяць в небі, рік у книзі, а день такий у нас як і у вас, поцілуй за те у сраку нас!..”

– Пiдписали: Кошовий отаман Іван Сірко зо всім кошом запорізьким.

Faptul că această scrisoare nu este un document diplomatic, ci doar o scriere literară a acelor vremuri s-a demonstrat în numeroase feluri:

În primul rând, cazacii niciodată nu au scris şi nici nu au trimis asemenea documente în ţări străine. Acest lucru poate fi observat comparând bucăţi din scrisori ale cazacilor din perioade şi contexte diferite.

În al doilea rând, dacă acest document ar fi fost adevarat, alte variante nu ar mai fi existat.

În al treilea rând, variantele au date diferite (1600, 1619, 1620, 1667, 1696, 1713 şi altele).

În al patrulea rând, există diferite semnături pe fiecare scrisoare: Otaman Zaharcenko, Ivan Sirko, Nyz Cossacks etc.

În final, fiecare dintre scrisori este adresată unor persoane diferite: Osman, Ahmet al II-lea, Ahmet al IV-lea, Mahmud al IV-lea etc.

Maestrul a lucrat la capodopera sa timp de 13 ani, un număr considerat aducător de ghinion. Prototipurile personajelor principale ale picturii au fost prieteni ai artistului.
Atamanul Ivan Sirko, figura centrală, a fost întruchipat sub înfățișarea amicului său, Mihail Dragomirov, general, erou al Războiului Ruso-Turc. Repin căutase o lungă vreme un chip care să îl reprezinte pe vestitul ataman. Generalul Dragomirov, un om blând, glumeț și foarte popular în Kiev, i s-a părut cel mai potrivit pentru a îndeplini acest rol. Dar la numai câteva luni după ce figura sa a fost imortalizată pe pânză, Mihail Dragomirov s-a transformat, peste noapte, într-un cu totul alt om. A căzut în patima beției, iar viața lui pașnică, de familist, nu amai fost acceași: se purta tiranic cu propriii fii, îi teroriza și îi chinuia. Până când doi dintre ei și-au pus capăt zilelor, iar singura fiică și-a pierdut mințile.

Vasali Tarnovski, un vestit colecționar de antichități, un mecena al artei ruse, a fost cel care a servit drept model pentru cazacul cu cușma neagră, un personaj ursuz, printre puținii eroi din tablou care nu zâmbesc. La scurt timp, deși era foarte bogat, Tarnovski și-a pierdut dintr-o dată întreaga avere și a sfârșit într-un azil de săraci.

Un alt personaj, cel care scrie documentul către sultan, l-a avut drept model pe unul dintre cei mai de seamă cercetători ai istoriei cazacilor zaporojeni. Destinul său s-a încheiat la fel de zguduitor: a fost arestat pe motive politice, exilat în Tașkent, unde a murit de pneumonie, din cauza condițiilor mizere.

Toate aceste evenimente tragice l-au determinat pe artist să creadă că tabloul său este blestemat, iar personajele reprezentate, printr-o forță tainică, diabolică, au schimbat destinul celor ce s-au oferit drept modele. Îngrozit, Repin a șters de pe pânză figura unui micuț cazac, înfățișat sub fizionomia propriului său fiu, Iuri.

Dar seria tablourilor negre ale lui Repin nu s-a încheiat aici. Artistul l-a rugat pe renumitul chirurg și anatomist rus Nikolai Ivanovici Pirogov să îi pozeze pentru un portret. Medicul a consimțit, curând tabloul a fost finalizat, dar, chiar a doua zi, Nikolai Pirogov a murit. Aceeași soartă a avut-o și celebrul compozitor Modest Musorgski. Portretul lui a fost desăvârșit pe 5 martie 1881, iar pe 28 martie viața lui se sfârșea.