Este stupefiantă incapacitatea intelectualului-politician român de a simți ca om liber și de a se adresa celorlalți, românii ca popor, văzându-i ca oameni liberi. De aceea, deși ei descriu uneori corect problemele, nu le pot vedea cauzele și se simt incapabili să formuleze soluții. Oricât de bine ținut în frâu, setul mental elitist și etatist iese la iveală.
Cred că intelectualii, în general, cei români cu atât mai mult, nu iubesc omul comun, se tem de el, de libertatea lui potențială, se simt inadecvați fără pompă, morgă și ștaif „stilistic”. Primul lucru la care trebuie să renunțe „devotații” este concepția elitistă a rostului, locului și rolului lor!
Apoi: singularizarea României, ca un caz extrem, este greșită. Există forme de patologie etatistă, România e unul dintre ele, cu trăsături specifice. Atât. Azi, țări precum Canada, Australia, Noua Zeelandă, Austria, Olanda sunt regimuri totalitare cu o mască de legitimare „democratică”. Generalul Christian Blanchon i-a omagiat pe nevaccinabili printre care, după Serbia și Bulgaria, românii sunt la loc de frunte (58%). Asta indică nivelul de imunitate al românilor față de mirajul etatic, absent la cei ce le vorbesc de sus! Avem cu ce să ne mândrim!
Miza libertății nu se mai joacă în occident, Occidentul e Titanic, Occidentul este o impostură, dar setul mental elitist și etatist e orb la asta. Filozoful-rege (președinte) nu pare să înțeleagă construcția aberantă a statului asistențial de după Bismark, pare încă sub vraja statismului iluminat habsburgic, nu pare să vadă că aceste modele etatice sunt falimentare și în curs de auto-eliminare de pe scena istoriei.
Orice stat este construit în jurul unui nucleu de psihopatie, căci asta înseamnă poziționarea manipulativă față de proprii cetățeni manifestă în pornirea de a pune mâna ba pe morcov, ba pe bâtă, când aceștia se împotrivesc, fățiș sau tăcut, la „opera” de inginerie socială. Acest lucru a devenit manifest oriunde în lumea occidentală și imposibil de ignorant din 2020 încoace: covid, decarbonizarea/demetanizarea, propaganda războinic-imperială Rusia/Ucraina.
Apoi: să învețe cum sunt de felul lor cei cu care vorbesc, românii. Dan Puric îl citează pe Petre Pandrea, „sufletul românilor este anarhic”. Mefiența față de stat, față de instituții este o trăsătură națională și aceasta trebuie preluată și folosită ca inspirație în sens constructiv, de afirmare. Ceea ce sufletul românesc afirmă, nu e nimic altceva decât învățătura centrală a liberalismului adevărat, cel clasic, nu impostura care se prezintă azi sub acest nume.
Statul trebuie dat înapoi. Un popor puternic, liber, există când statul este mic. Puterea trebuie returnată românilor, ca indivizi, ca orașe, sateși comunități, organizărilor lor voluntare (și nu „societatea civilă” la comandă, plătită pe șest de stat, de UE, de Soros), bisericilor lor (pe care ei trebuie să le finanțeze, nu statul!). Banii din care trăiește parazitar statul mare, din ce în ce mai mare, trebuie lăsați în buzunarele celor care îi crează, prin munca lor. Impozitul pe venit trebuie abolit, nu doar „redus”: până în secolul XIX era inconcevabilă taxarea mai mare de 10% (își amintește cineva zeciuiala?), iar oamenii aceia se numeau șerbi, iobagi și clăcași! Impozitul pe proprietate, considerat încă de Cicero ca o expresie de aservire a cetățenilor, trebuie, de asemenea, abolit. Statul mic înseamnă statul la „cură de slăbire” a funcțiilor pe care ilegitim și le atribuie. Singurele funcții legitime sunt legea (simplificată), poliția (eticizată), apărarea (întărită), identitatea (apărată). Tot restul, zecile de ministere, sutele și miile de departamente și birouri, tentaculele unei caracatițe care nu e descrisă probabil în nici o organigramă, trebuie tăiate, definanțate brusc, fără șansă de rezistență sau luptă.
Cred că domnul Marga are inima la locul ei. Dar știm că bunele intenții nu ajung, ba conduc de-a dreptul în iad! Statul mare nu poate fi „reformat”, „optimizat”, „moralizat”. Meritocrația nu se obține prin comisii „evaluative”, selecție la vârf, un președinte-filozof care are monopol asupra discernământului. Meritocrația este o funcție a puterii de responsabilizare politică de către cetățeni (accountability), iar aceasta este funcție de _descentralizare. Virtutea politică este cu atât mai mare, cu cât e la scară mică, locală. Decenii în urmă, Diaconescu, țărănistul, se opunea votului nominal, pe motiv că „românii nu sunt pregătiți pentru asta”. Până în ziua de azi românii sunt forțați să aleagă listele de partid, în loc de indivizi! Aleșii la toate nivelurile sunt controlați de elitele de partid, nu de cetățeni!
Toate soluțiile specifice decurg dintr-un singur izvor: iubirea de români în ceea ce pot ei deveni și face dacă sunt lăsați în pace. „Devotați”, redați românilor libertatea!
Autor: Outis
Articol scris ca replică la:
Istoricii din țară consemnează că România ultimelor decenii a înregistrat cea mai gravă prăbușire din istoria ei în timp scurt. Jaful resurselor ei, scrie un analist de peste Ocean, depășește perioada fanariotă. Privatizarea a fost înțeleasă ca devalizare, democrația a fost ruptă de răspundere, politica externă se practică abandonând interesele țării – spun până și parteneri externi. După raportări, România înregistrează creștere economică și de PIB, dar sărăcia este cea mai mare în Uniunea Europeană (38% cetățeni sunt la marginea sărăciei). Traiul cotidian este pe datorie, îndatorarea externă, record. Mortalitatea în pandemie a fost procentual cea mai mare în Europa, analfabetismul funcțional este cel mai ridicat, aproape 50% dintre gimnaziali nu înțeleg ce învață, România are cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor. În schimb, ea întreține privilegii și inechități fără seamăn în Europa (Citește mai departe…)
In completare, contrapunct la Puric/Pandrea:
Dupa ce il citeaza pe Petre Pandrea, Dan Puric elaboreaza, ca romanii nu au incredere in institutii, in stat, ei nu se inchina la si nu saruta decit icoana (https://www.youtube.com/watch?v=eMp-c8hxBKk, min 17-20).
Ca in contrapunct la Dan Puric, si contemporan cu recenta lui conferinta de la Arad, minunata activista avocat olandeza, Eva Vlaardingerbroek, se lamenta ca oamenii in Olanda continua sa aiba credinta in institutiile statului, in pofida faptului ca dovezile de intentie malitioasa sint covirsitoare (https://www.youtube.com/watch?v=NteBYYuSbrM, in special min 11, dar tot interviul merita urmarit, sa vada tot romanul cinicizat cum arata o femeie tinara, inteligenta, frumoasa, spunind cu drag si mindrie despre fermierii oprimati de statul ticalosit ‘they are my people’, sint oamenii mei, poporul meu; absolut spectacular…).
Faptul ca statul s-a intors impotriva propriilor cetateni, e in firescul istoric al lucrurilor. Restul, e conjunctura trecatoare sau iluzie ideologica si/sau propagandistica. Aici trebuie cautata ‘boicotarea istoriei’ de catre romani (Lucian Blaga).
Si tot aici survine avantajul nostru, al romanilor, daca vreo forta politica (alo, AUR?!) va sti sa il vada si sa il puna la lucru.
Ceea ce afirma romanii, mefienta fata de stat, este exact principiul diriguitor al parintilor fondatori care au proiectat constitutia americana: statul mic, obtinut prin ‘checks and ballances’, impartirea puterilor si antagonizarea lor. Statul este amenintarea numarul 1 la adresa libertatii, si cine se increde in stat, este asemeni personajului principal din ‘Biederman si incendiatorii’ a lui Max Frisch: dupa ce i-ai lasat sa se instapineasca in casa ta, cind dau foc, e prea tirziu… Acesta este porteul real al celui de-al doilea amendament, inarmarea cetatenilor pentru a se putea apara de stat, si de aceea este el vizat in primul rind azi, laolalta cu libertatea de constiinta, gindire si exprimare… Biden ii batjocorea recent pe patriotii americani ca ei nu au avioane F16 ca sa se opuna guvernului…
Daca vreo forta politica din Romania (alo, AUR?!) ar avea geniul de a impleti aceste doua fire, sufletul romanesc si fundamentul politic al libertatii moderne, mesajul ei ar fi de neinvins si _exemplar_ pentru restul lumii. Un popor e puternic cind oamenii sint liberi. Aparent contraintuitiv, un stat e puternic cind e _mic_. Statul trebuie luat din circa romanilor, iar puterile lui date inapoi acestora. In felul acesta, viitorul se cladeste pe cea mai solida temelie, stinca istoriei. Statul roman nu e ‘falit’, ‘esuat’, ci asa cum trebuie, adica _slab_. Asa a fost de la Burebista incoace si asa e bine._Acesta este atuul nostru_. Ca curcanii la 1877, ca golanii la mineriada, trebuie sa ne transformam reputatia fals proasta in renume.
Stat mic, popor liber. Popor liber, stat puternic. La treaba, romani, fiecare partea lui, ca ceasu-i tirziu peste tot.
Re. Clarificare ulterioara de concept.
*
Dezbararea de elitism
Riscul cu care AUR (sau alianta mai larga poporanist-libertara) se confrunta este sa cistige alegerile si sa piarda guvernarea in primele 6 luni, prin compromisuri, nu atit din interese, cit din frica, lipsa de clarificare intelectuala si imitatie a ceea ce deja exista.
Simbata, am privit ridicind din sprincene la lansarea listei AUR pentru europarlamentare. Partidul e pe cale sa imbratiseze ‘elitismul tehnocratist’ care a dus Romania in locul unde e acum. In afara citorva persoane bine definite, Terhes, Piperea, Simion, Tarziu si Lulea (posibil altii pe care nu ii cunosc dupa nume si nu au intervenit), ceea ce am retinut sint lungile liste de titluri ‘academice’ si ‘functii’ in sectoare neproductive, administrative, birocratice (de stat sau nu). Partidul a fost pe undeva constient de asta, caci la un moment dat, a fost facuta precizarea ca diplomele ar fi ‘pe bune’.
Posibil, dar nerelevant. Relevant este ca AUR nu se poate desprinde de elitism si ‘expertism’. Unde sint antreprenorii? Unde sint oamenii comuni, autonomi, indepedenti, care nu se remarca prin altceva decit rara iubire de libertate? Ei exista, iar faptul ca nu ajung in prim-planul partidului nu se poate datora decit esecului algoritmului de filtrare, promovare si selectie pin care partidul creste si isi genereaza fatada.
In ciuda eforturilor pe care le cred oneste de a proteja capitalul de integritate morala a partidului, sint sigur ca exista ‘infiltrari’ care vor deveni masive daca AUR cistiga alegerile.
AUR are nevoie de un concept pe termen lung care sa elimine problema inainte ca ea sa apara/creasca. Problema se numeste _antiselectie_ iar solutia consta intr-un concept de stat _mic_ in care puterea (bani taxati, decizia centralizata, responsabilizarea politica partinica) este returnata poporului. Cita vreme AUR nu are un concept _nu_ de reformare a statului, ci de _demantelare_ a statului, de restringere a lui si de impingere a lui inapoi, statul ‘mare’ si gras, bun de muls, va reprezenta o atractie irepresibila atit pentru hoti dedicati, dar mai ales pentru aceasta clasa ‘elitist-experta’ care nu fura direct, ci indirect, prin sinecuri spoliative, job-uri si contracte de stat fara nici un alt rost decit extractia legala.
Intr-un stat redus ca functii si bazat pe control descentralizat, putin ramine de furat, si matrapazlicurile sint repede date la iveala.
Andrei Marga proba acelasi elitism de nescuturat intr-un articol recent, ‘Elita devotata’, la care am raspuns printr-un comentariu preluat apoi ca articol pe sit, ‘Contraelita devotata’ (https://anonimus.ro/2023/07/contraelita-devotata/).
Acestia sint polii intre care se produce pendularea AUR de azi.
Elitele au tradat poporul repetat in istorie, si nu doar la noi (Julien Benda, La trahison de clercs). ‘Prostologia’ a devenit o specialitate romaneasca, larg raspindita la toti cei in care un exces de educatie se combina cu o capacitate analitica redusa, lasitate si/sau interes.
A fi impotriva acestora, nu inseamna a fi anti-elitist pur si simplu, dupa cum nu inseamna a fi ‘elitiofil’, daca mi se ingaduie joaca lingvistica (‘prostofil’, iubitor de prostie; ηλίθιος (i̱líthios) = idiot).
Contra-elitismul este poporanismul libertar care isi gaseste si isi da o reprezentare si o conducere capabila sa simta si sa vorbeasca liber, _consunind_ cu poporul si nu uitindu-se la el de departe/de sus, pentru ca nu ii intelege libertatea si _ii este frica de ea_.
Deci: nu faceti din popor calul de bataie al carentelor personale. Nu cedati tentatiei elitiste. Atentie la interferenta electorala. Si retineti, ‘stat mic, popor puternic’.