Școala de politicieni ai viitorului

9

Ion Iliescu Traian BasescuParcă simptomatic pentru boala de care suferim, după cea mai grea și păguboasă rupere de regimuri, primul dintre vinovați devine președinte… “onorific” (Ion Iliescu la PSD). După cea mai proastă administrație dintre toate, coruptă și imbelică, altul vrea să facă o „școală de politicieni, o ceva”, descoperind ulterior că ar fi „un prim-ministru extraordinar de bun” (Traian Băsescu). Ei vor să marcheze timpul cu destinul lor ”prestigios”, cu ”împlinirile” lor, ”competența” lor mereu trecută și ”capacitatea” lor mereu viitoare.

Ce ar trebuie să fie cât se poate de supărător pentru orice român cu capul pe umeri este îndârjirea acestor decrepiți politici de a participa până la ultima lor suflare, de a-și apăsa labele lor greoaie de dinozauri cameleonici supraviețuitori ai tuturor conjuncturilor în solul mocirlos al conștiițelor de astăzi, în mersul lor extrem de gălăgios către extinția naturală. Acești oameni nu se mulțumesc cu tot răul făcut și se întorc în mijlocul dezastrului generalizat lăsat în urmă spre a oferi motive de admirație, pentru că au fost președinți (peste o țară bolnavă în chinuri), pentru că s-au distins (din mijlocul corupților, trădătorilor și idioților care au format „clasa politică”), pentru că au realizat … Ce au realizat?! În plan personal?… O, da! Dar ce importanță are asta pentru cineva?   

Și pentru că nu e destul, se va găsi vreun tăntălău suprașcolit, vreun nătărău și neisprăvit, un așa-zis ”analist politic” sau ”comentator” fenomenologic, care să vină să aprecieze, amestecând planurile: „Da, domnule, este un bun politician!” Asta pentru că a reușit în toate mișcările strict politice, în schemele și strategiile personale, pentru că și-a dat la o parte adversarii, pentru că și-a tras după el partidul, pentru că… doar a ajuns președinte! „…Da, este un bun politician!”, va spune ”analistul” nostru… politic, un neisprăvit care trăiește, sărmanul, într-o învălmășeală semantică și între scopuri și mijloace de nedescris.

Într-adevăr, precum nu o fac nici cel englez, nici cel francez, nici cel italian, dicționarul explicativ al limbii române insistă asupra acestei definiții asupra politicianului: „Persoană care face din politică un mijloc pentru realizarea intereselor personale”. Și mai puțin asupra acesteia: persoană care deține un rol important în politică”. Deși cea de-a doua este cea mai simplă și mai directă. Dar, cum s-ar putea crede și spune: știe el ce știe, doar e dicționar român!

Se impune o discuție asupra criteriilor, nu cele de selecție, definitiv și parcă iremediabil pierdute, dar una între cele ale sferei publice și sferei private. Prin a spune poporului că cutare e un bun politician astăzi nu faci decât să-i spui ceva ce nu îl poate interesa, poate eventual doar frustra. Dar un găinar de acesta de analist, mereu „la furat” câte puțin printre concepte și idei ale politicii, nu va reuși să facă niciodată diferența pentru popor, cel pe care îl formează el, ca ”lider de opinie”. Nu va reuși niciodată să țină calea dreaptă a interesului publicului căruia i se adresează, renunțând la aprecierea morfică asupra capacităților personale ale unui anumit personaj. Personale, adică proprii, adică ne-publice, când nu sunt anti-publice. Ar trebui să fie cât se poate de clar!

E ca și cum în sala de operație, în cadrul unei operații de cea mai mare dificultate pe cord deschis i-ai da calificative profesionale medicului pentru vestimentația abordată, neglijând comportamentul profesional și chiar rezultatul intervenției. Dar există nenumărați astfel de idioți și o boală, „analitica politică”, care merge dincolo de idioțenie. Iar purtătorii săi sunt niște maimuțoi care, tot vorbind atât de diverse și amestecând atât de largi subiecte, au uitat „de la ce s-au luat”. Pentru ei „publicul”, „poporul” sau „țara” nu reprezintă decât alte concepte pe care le „manipulează” la nesfârșit. 

Și astfel se ajunge să se vorbească despre „buni politicieni” (buni pentru cine?!), și astfel se ajunge ca însăși aceste triste figuri să se considere niște politicieni realizați. Dar nu pentru ceea ce au lăsat ei în urmă (mereu cel puțin discutabil), ci pentru ce au fost ei (lucru foarte sigur, de netăgăduit). Mai mult, ei nu își pot dori decât să se așeze ca deschizători de drumuri, ca figure emblematice, pentru a deschide un viitor după chipul și asemănarea lor. Și este ceea ce se întâmplă astăzi.

Cu o politică externă a supunerii necondiționate, pe când o jumătate de popor este în sărăcie cruntă, o altă parte este migratoare, aproape toți românii își doresc o altă țară, aproape toți cei tineri își doresc să plece, aproape toți sunt scârbiți de toți politicienii, ”iluștrii” președinți ies din scenă în plină glorie, ca într-un spectacol absurd și ridicol. Singurii care se manifestă în vreun mod anume, unii chiar aplaudând, sunt cei de pe primele rânduri, de pe scenă și din loje, care îi acoperă, deloc dezinteresați, cu zgomotul lor pe toți ceilalți, mai ales că mulți au rămas amuțiți într-o indignare continuă.

Dacă „săracul” Iliescu a fost mai direct și mai „materialist dialectic”, spunând „Ce ar fi fost ei dacă nu aș fi fost eu?”, pentru că a avut multe probleme cu școala, Băsescu nu își poate aborda moștenirea decât de la un nivel pedagogic, suprapunând grotescului ironia crudă…

„Fac o fundaţie, o ceva, să le spun la tinerii ăştia cum se face politica”, spunea Traian Băsescu.

„S-au umplut televiziunile de profesori care vin și fac pe moderatorii. În problemele de gestionare a țării mulți dintre ei nu ar lua nici nota 2” – Traian Băsescu.

Loading...
loading...

9 COMENTARII

  1. Nu avem nevoie de o scoala de politicieni (in sensul peiorativ din dex), pentru ca avem mari personalitati, mari specialisti, academicieni, in domeniu. Viitorul nostru, ca natiune, este scapam de acest balast, nimicitor pentru aceasta tara. Avem nevoie de oameni politici onesti, competenti, perseverenti intr-o altfel de politica, capabili sa scoata tara din calvarul dezastrului. Trebuie sa gasim mijloacele de transmitere a mesajului corect catre populatie, prostita de ipocrizia politica actuala. Toti cei care se considera responsabili de soarta acestei natii, in fond de viitorul familiilor lor, a fiilor, nepotilor si stranepotilor, trebuie sa puna mana pe arma politica de aparare impotriva campaniilor electorale scarboase si sa atace catre o noua politica.

  2. sa compari unul cu altul trebuie sa fi cel putin tampit…primul este un criminal,cu acte dovedite, cel de al doilea are ,,meritul ” de a fi taiat salariile bugetarilor cu 25% decat sa dea afara 300.000 de bugetarari angajati de desteptul de tariceanu in anul pomenilor electorale…. sigur, nu a fost perfect dar pana una alta, altii sunt cu dosare penale, voi va straduiti de ani de zile sa-l infundati… dar Dumnezeu nu ajuta nedreptatea..se vede cine este corupt ,120 de parlamentari sunt urmariti penal, asa ca, ciocul mic !

  3. Nu stiu cum sa va spun dar singura clasa de echilibru si de propagare a unor sanatoase sfaturi de bine a fost clasa micilor meseriasi de la oras.In atelierele lor intrau si taranii si proletarii industriali.Odata cu colectivizarea au aparut si proletarii tarani,lucratori in asa zisa industrie agricola pe banda.Ma rog si acestia cind veneau la oras se intilneau unii cu altii tot la meserias.Atit in capitalism cit si in comunism s-a incercat distrugerea micilior meseriasi,s-a incercat distrugerea acestei singure pirghii de echilibru cu singurul rau rezultat ,aparitia a milioane si milioane de oameni dezechilibrati.Eu din a mea familie am invatat si practicat mai multe meserii si va pot spune ca in majoritate,micii meseriasi erau niste oameni modesti si fara plata ,dadeau omenirii si un pic din sufletul lor.Am practicat si bijuteria si va pot spune ca in aceasta meserie nobila s-ar putea gasi singurii oamei cinstiti si aceasta fiindca erau platiti in aur echivalent la lucrare,un gr.aur era pretul pentru prelucrarea unui gram de aur care ,nu era de prelucrat asa usor, cum isi imagineaza necunoscatorii.Poate ca daca nu era comunist supus doctrinii internationale ,Ceausecu-cizmar ar fi avut o mare reusita ca om de echilibru ,dar nicidecum nelegitim conducator de stat ,intr-o republica la fel de nelegitima.Cei de o virsta cu mine am trecut printr-o orinduire si a epocii de aur si a neocomunismului si eu care nu am murit inca ,desi multi se chinuie si azi sa ma ajute ,va zic de la mine, un adevar ce deaja vi l-am deslusit,luptati sa reveniti la normal si normalul stiut de mine si ca inginer si intelectual ,consta in revenirea la monarhia constitutionala legitima si la revirgorarea tuturor meseriilor.Cind vom avea si bazate relatii turistice si comerciale ,vom vedea ca sintem ,in toiul unei noi renasteri.

  4. ” Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
    Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
    Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
    Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.